| 1.
|
ÎNTREB'ARE, întrebări, s.f. Acţiunea de a ( se) întreba. ◊ Semnul întrebării = semn de punctuaţie care se pune la sfârsitul unui enunţ interogativ. ♦ Problemă, chestiune. ♦ Îndoială, incertitudine. - V. întreba. Sursă
: DEX'98
( 17579)
- valeriu |
| |
| 2.
|
Întrebare ≠ răspuns
Sursă
: Antonime
(71242)
- siveco |
| |
| 3.
|
ÎNTREB'ARE s. 1. (rar) interogaţie, (înv.) întrebă-ciune. (Semn de ~.) 2. chestiune. (A răspuns bine la prima ~.)
Sursă
: Sinonime
(190060)
- siveco |
| |
| 4.
|
întreb'are s. f., g.-d. art. întrebării; pl. întrebări
Sursă
: DOR
(256100)
- siveco |
| |
| 5.
|
ÎNTREB//'ARE ~ări f. 1) v. A ÎNTREBA. 2) Vorbire adresată cuiva cu scopul de a căpăta un răspuns; adresare care cere răspuns. A pune cuiva o ~. ◊ ~area n-are supărare (sau ~area vină n-are) se spune pentru a sublinia că nu este rău să întrebi dacă te îndoiesti de ceva. Semnul ~ării semnul "?" care se pune la sfârsitul propoziţiilor interogative. 3) rar Temă sau împrejurare care preocupă pe cineva si necesită atenţie; chestiune; problemă. /v. a întreba
Sursă
: NODEX
(340491)
- siveco |
| |
|
|